Rezumând experienţa istorică din 1918 până în prezent, și apreciind că Voivodina plătește, de mai bine de nouă decenii, preţul mare al convieţuirii cu Serbia și al statutului ei constituţional-de drept și real, care se reflectă în împiedicarea dezvoltării, exploatarea economică, discriminarea și neglijarea Voivodinei, în calitatea redusă a administraţiei de stat și corupţiei mari, în relaţiile internaţionale agravate, în suprimarea subiectivităţii politice incontestabile și a identităţii europene a Voivodinei, în erodarea valorilor culturale moștenite și succeselor materiale, în devastarea unor sisteme mari, precum a căilor ferate, hidrosistemului, sistemului autoguvernării locale… și impasului general vizibil,
– considerând că acest preţ este inacceptabil, nu numai din aspectul interesului, ci și al demnităţii cetăţenilor și cetăţenelor și numeroaselor popoare din Voivodina multietnică, având în vedere că regimurile s-au schimbat, iar discriminarea și exploatarea s-au menţinut și că, după destrămarea celor trei Iugoslavii și a Comunităţii de Stat Serbia și Muntenegru, continuă și astăzi în Republica Serbia continuă,
– fără să uităm vreodată că experienţa a demonstrat că impasul a fost cel mai mic iar progresul cel mai mare atunci când Voivodina avea cele mai mari drepturi constituţionale de a se conduce pe sine însăși, că în 1988 Serbia i-a suprimat toate aceste drepturi, în mod forţat, ilegal și fără să arate că intenţionează să le retrocedeze,
– convinși că dreptul natural, democratic, inconsumabil și inalienabil al cetăţenilor și popoarelor din Voivodina este să protejeze interesele și demnitatea, dar și în acest spaţiu geografic, istoric, naţional și economic, specific și definit să se guverneze pe ei înșiși și să decidă despre destinul lor, și că aceasta este în conformitate cu valorile durabile ale civilizaţiei precum și cu cuceririle contemporane ale democraţiei și iluminismului,
– crezând în relaţiile reciproce între Voivodina și Serbia, dar și că a această comuniune impusă și dominare a Serbiei asupra Voivodinei a condus la căderea economică drastică a Voivodinei, care cândva a făcut parte din cele mai dezvoltate părţi ale Iugoslaviei, ajungând la statutul de colonie autohtonă, a pierdut statutul și în cadrul Republicii Serbia, drept cea mai dezvoltată parte a acesteia, ceea ce este absolut inacceptabil și înjositor pentru Voivodina, iar, pe termen lung, dăunător și pentru Serbia, pentru că inegalitatea este izvorul instabilităţii durabile,
– fără să renunţăm la scopul ca Voivodina să fie refăcută din aspect economic și civilizatoric și să se reîntoarcă la moștenirea sa europeană, condamnăm obstrucţiile Serbiei cu privire la intrarea în Uniunea Europeană, unde Voivodina trebuia să fie încă de mult timp, suportând daune colosale pentru această cauză,
– convinși că statutul autonomiei Voivodinei este devaluat și consumat, se impune Constituţia din 2006, care în Voivodina nu a fost votat, iar în aplicarea s-a transformat într-o mare înșelăciune; prin urmare, în decurs de cinci ani Voivodinei i s-a achitat doar cca 36% din mijloacele garantate prin Constituţie, iar Legea privind finanţarea competenţelor, fără de care nu există autonomie, nu a fost adoptată ani în șir…,
– convinși că relaţiile existente trebuie modificate radical și că federalismul poate fi o soluţie democratică, drept garant al dreptu rilor politice ale Voivodinei și modul de adoptare a deciziilor în comun a Voivodinei cu Serbia într-o ţară mai onestă și mai eficientă,
– ne angajăm în vederea obţinerii unui acord istoric între Serbia și Voivodina, în conformitate cu Declaraţia privind bazele unirii democratice dintre Voivodina și Serbia în Republica Federală Serbia, pe care o alcătuiesc Republica Serbia și Republica Voivodina, care a fost adoptată de Cea de-a Patra Convenţie Voivodineană, pentru că viitorul comun pe baze noi poate fi asigurat numai pe bazele egalităţii Serbiei și Voivodinei și pe principiile federalismului și republicanismului.