Comitetul de Iniţiativă al Convocatorilor

Rămânând consecvenţi atitudinilor şi aspiraţiilor Primei şi celei de-a Două Convenţie, cuprinse în documentele “Iniţiativa de la Subotica” (Subotica, februarie 2005) şi “Iniţiativa Constituţională Voivodina” (Novi Sad, iulie 2006), care au fost flagrant ignorate prin însuşi modul antidemocratic de adoptare a Constituţiei Republicane impuse.   Fermi în hotărârea solidară de a indica asupra necesităţii schimbării […]

Rămânând consecvenţi atitudinilor şi aspiraţiilor Primei şi celei de-a Două Convenţie, cuprinse în documentele “Iniţiativa de la Subotica” (Subotica, februarie 2005) şi “Iniţiativa Constituţională Voivodina” (Novi Sad, iulie 2006), care au fost flagrant ignorate prin însuşi modul antidemocratic de adoptare a Constituţiei Republicane impuse.

 

Fermi în hotărârea solidară de a indica asupra necesităţii schimbării radicale şi integrale a sistemului constituţional-juridic al Republicii Serbia pe baze trainice şi în conformitate cu poziţia istorică în care statutul Serbia şi P.A. Voivodina s-au găsit în urma destrămării, “celei de-a doua Iugoslavie” şi a dispariţiei statelor federative R.F.I. şi S.M., respectiv – în intenţia de a indica şi asupra necesităţii unei noi autoconstituiri a entităţilor istorice constitutive ale Serbiei şi Voivodinei* într-un stat complex şi recunoscut pe plan internaţional – Republica Serbia, ale căror părţi integrante şi egale în drepturi vor fi ele.

 

În dorinţa de a indica asupra celor mai eficace căi şi metode de realizare a acestor ţeluri strategice, atitudini şi sarcini politice însemnate ale lor şi care reies din aceste năzuinţe.

Participanţii celei de-a Treia Convenţie
Voivodineană adoptă următoarea

 

REZOLUŢIE I

Voivodina la referendumul din 2006 a spus un hotărâtor NU Constituţiei Republicii Serbia în vigoare – atât din cauza modului de adoptare a acesteia, cât şi din cauza conţinutului ei, mai ales din cauza poziţiei Voivodinei în Republica Serbia. Această Constituţie în genere nu oferă nici un fel de garanţii autonomiei voivodinene ci ea este lăsată pe seama legilor pe care le adoptă prin majoritate simplă Adunarea Serbiei pe baza raportului de forţe momentan. Prin respingerea unei astfel de Constituţii Voivodina a confirmat plebiscitar atitudinile Primei şi celei de-a Doua Convenţie Voivodineană şi atitudinile politice şi opţiunile forţelor politice autonomiste din ultimile două decenii. Iar această orientare a sa a confirmat-o prin sprijinul majoritar evident acordat opţiunii politice proeuropene, atât la alegerile din ianuarie pentru preşedintele Republicii, cât şi la alegerile din mai pentru Adunarea Republicană şi Adunarea P.A.V. şi organele autorităţii locale.

 

Prin această opţiune majoritară pronunţată, cetăţenii Voivodinei au contribuit considerabil ca, în sfârşit, în Republica Serbia în totalitate şi în mod convingător să obţină o victorie politică decisivă forţele care au promis că vor grăbi integrarea ţării noastre în procesele europene şi emanciparea ei în raport cu moştenirea politică miloşevicistă, deci – acele forţe politice de la care Voivodina aşteaptă reforme democratice radicale şi adoptarea unei noi Constituţii, încadrând şi schimbarea esenţială a poziţiei constituţionale a Provinciei.

 

Aceste opţiuni şi pronunţări ale cetăţenilor şi popoarelor Voivodinei, dar mai ales hotărâtorul NU Constituţiei impuse, au o însemnătate politico-istorică cu mult mai largă decât numai respingerea unei Constituţii impuse.

 

Cea de-a Treia Convenţie Voivodineană explică astfel această însemnătate politico – istorică mai largă:

 

VOIVODINA NU VREA

 

– monopolul partidelor politice în elaborarea actelor constitutive şi adoptarea hotărârilor de importanţă istorică, deoarece aceasta este dreptul tuturor cetăţenilor şi nu numai al partidelor politice şi al conducerilor lor;

 

– un stat cu orânduire centralistă şi unitaristă, nici soluţii instituţionale uniforme pentru diferite şi întru totul specifice medii şi subiecte;

 

– guvernarea patriocrată asupra întregii structuri, precum nici dominarea aristocraţilor de partid întovărăşite asupra evenimentelor sociale şi pe scena publică;

 

– formarea guvernului Republican cu ministere monopartinice şi la fel o găzduire monopartinică asupra celor mai bogate întreprinderii publice cu scopul împărţirii banilor agonisiţi de acestea, la toate nivelurile puterii, ceea ce este şi o premisă de sistem şi focarul corupţiei prezente peste tot;

 

– dominarea puterii executive asupra celei legislative şi juridice;

 

– un stat neorganizat şi corupt, şi nici criminalitate organizată;

 

– reîncarnarea clericalismului şi regalismului;

 

– refacerea autoritarismului liderilor, a triumfalismului post-electoral şi reducerea autoritată a sprijinului electoral al cetăţenilor Voivodinei acordat opţiunilor europene şi provoivodinene la sprijinul anumitor partide şi şefilor lor;

 

– limitarea constituţională a drepturilor de muncă, sindicale şi sociale şi indiferenţa autorităţilor faţă de încălcarea acestora;

 

– manipularea fără scrupule a opiniei publice prin şantaje financiare, prin mahinaţii de cadre, şi ascunderea şi şlefuirea artificială a datelor de interes general;

 

– prelungirea politicii de două decenii de distrugere, jefuire drastică şi vânzarea la preţuri derizorii a resurselor, averii şi capitalului voivodinean;

 

– stagnarea rapidă a Voivodinei în dezvoltare, care anulează orice perspectivă, înainte de toate tinerilor care trăiesc în ea, dar şi în dezvoltarea ei globală, ceea ce rezultă din orânduirea centralistă a sistemului şi din administrarea proastă a economiei şi statului;

 

– poziţia de cerşetorie a administraţiei provinciale în faţa organelor Republicii şi glorificarea exagerată şi înjositoare a ceea ce i se dă.

 

VOIVODINA VREA

 

– orânduire constituţional-juridică esenţial diferită a Republicii Serbia şi adoptarea unei Constituţii complet noi, prin care se va pune capăt sistemului politic care se întemeiază pe Memorandumul Academiei Sârbe de Ştiinţe şi Arte şi prin care Republica Serbia ca stat complex va fi orânduită conform cuceririlor teoriei politice moderne şi practicii europene contemporane. Aceasta subînţelege un nou acord istoric între entităţile istoric egale în drepturi şi constitutive ale Serbiei şi Voivodinei cu privire la autoconstituirea lor şi asocierea în Republica Serbia drept stat comun, integru complex şi suveran european;

 

– Republica Serbia ca stat democrat, civic, secular şi descentralizat, ca Republică comună orânduită constituţional în conformitate cu complexitatea naturală şi istorică a fiinţei ei, ceea ce subînţelege regionalizarea ei şi o autoguvernare locală puternică şi respectarea principiior subsidiare în organizarea puterii;

 

– conformarea constituţională a subiectivităţii politice de bază şi a identităţii regionale a Voivodinei şi a dreptului suveran, cucerit, inalienabil şi inepuizabil al popoarelor egale în drepturi şi al cetăţenilor egali care trăiesc în ea de a hotărî independent despre destinul propriu;

 

– dreptul Voivodinei ca în conformitate cu noile principii ale sistemului constituţional-juridc al Republicii Serbia, în mod independent să adopte actul constitutiv propriu, care asigură egalitatea în drepturi a comunităţilor naţionale şi a tuturor cetăţenilor la constituirea autonomiei depline a Provinciei, de a reglementa şi înfăptui puterea legislativă, executivă şi juridică; de a gospodării resursele proprii şi cele realizate prin muncă, precum şi de a administra veniturile şi averea proprie;

 

– dreptul Voivodinei ca în baza egalităţii depline în drepturi cu Serbia, ca entitate constitutivă şi în baza particularităţilor şi argumentelor istorice, politice şi economice incontestabile să stabilească bazele trainice ale constituirii şi orânduirii de viitor a statului comun complex şi de a prelua partea proprie de responsabilitate pentru funcţionarea şi dezvoltarea sa pentru consolidarea integrităţii sale teritoriale, a stabilităţii sale interne trainice şi a securităţii, prestigiului şi subiectivităţii sale internaţionale;

 

– dreptul şi obligaţia Voivodinei ca prin actele ei să asigure egalitatea deplină în drepturi a popoarelor minoritatre şi să le garanteze toate formele de autonomie minoritară care se realizează optim în cadrele autonomiei Voivodinei definite prin actul constitutiv;

 

– stabilirea comună a stategiei de dezvolare economică, politică, regională pe termen lung şi a strategiei de dezvoltare socială în ansamblu a statului comun Serbia;

 

– retrocedearea drepturilor obţinute şi recunoaşterea drepturilor moderne de muncă şi sindicale şi dezvoltarea funcţiei sociale a statului;

 

– dreptul Voivodinei de a acorda sprijin deplin repatrierii şi de a răspunde pentru politica integrării persoanelor refugiate prigonite, care în masă au fost populate chiar în aceste spaţii;

 

– o procedură rapidă a încadrării depline a Republicii Serbia în Uniunea Europeană şi alte integrări europene şi în comunitatea internaţională în ansamblu;

 

– pace, stabilitate şi soluţionarea tuturor problemelor cu care astăzi se confruntă statul Serbia.

 

II

 

Cea de-a Treia Convenţie Voivodineană apreciază că atitudinile din această Rezoluţie pot fi realitate:

 

1. Prin sprijinul alegătorilor partidelor voivodinene cu orientare autonomistă, precum şi altor partide care Voivodinei îi recunosc dreptul la autonomie constituţională deplină, la viitoarele alegeri provinciale pentru cucerirea majorităţii depline în Adunarea Provincială. O astfel de Adunare ar putea ca prin hotărârile ei, dar şi prin angajarea sa fermă, să obţină recunoaşterea subiectivităţii politice Voivodinei, ca punct de plecare însemnat pentru adoptarea independentă a actului constitutiv al Voivodinei şi a noii Constituţii a Republicii Serbia.

 

2. Cea de-a Treia Convenţie Voivodineană aşteaptă ca, înainte de toate, partidele politice care au convocat-o, precum şi toate partidele cu orientare europeană democrată din Voivodina şi Serbia, prin sprijinul logistic al organizaţiilor nonguvernamentale de aceeaşi provenienţă, să asigure o cooperare de acţiune cu scopul ca la alegerile locale, provinciale şi republicane să asigure, în Voivodina şi în ţară, predominarea forţelor care pot realiza reforme constituţionale şi sociale radicale, respectiv ţelurile definite în Rezoluţia celei de-a Treia Convenţie Voivodineană.

 

3. Cea de-a Treia Convenţie Voivodineană, în conformitate cu aceste opţiuni, sprijină ferm iniţiativele tot mai puternice din Serbia şi Voivodina ca acele forţe politice în expansiune care s-au pronunţat public împotriva modului în care a fost adoptată Constituţia în vigoare şi împotriva conţinutului ei, să iniţieze – în formă de mişcare constituantă – acţiunea de animare a opiniei publice, de creare a unui lobby de susţinere şi de presiune asupra decretării alegerilor pentru Adunarea Constituantă şi adoptarea noii Constituţii.

 

4. Participanţii la cea de-a Treia Convenţie Voivodineană, care reprezintă majoritatea corpului electoral voivodinean care şi-a adus o contribuţie importantă la victoria lui Boris Tadić şi a partidelor cu orientre europeană la ultimele alegeri prezidenţiale, parlamentare, provinciale şi locale, aşteaptă ca preşedintele Republicii Serbia să-şi îndeplinească în mod responsabil promisiunile preelectorale şi să analizeze opţiunile, mesajele şi revendicările celei de-a Doua şi a Treia Convenţie Voivodineană, respectiv cât de curând să ia iniţiativa pentru modificarea Constituţiei şi obţinerea unui nou acord istoric, în baza căruia Republica Serbia va fi organizată trainic din punct de vedere constituţional pe măsura fiinţei sale complexe şi a standardelor europene moderne;

 

5. Cea de-a Treia Convenţie Voivodineană apreciază că ar fi util ca prin Hotărârea Adunării P.A. Voivodina să se asigure un grad mult mai mare de responsabilitate directă a deputaţilor faţă de alegători, nu numai faţă de partidul politic care i-a candidat;

 

6. Cea de-a Treia Convenţie Voivodineană aşteaptă sprijin deplin din partea guvernelor, instituţiilor europene şi organizaţiilor internaţionale democratice pentru revendicările şi opţiunile sale, deoarece ele contribuie la realizarea atiitudinilor Conferinţei de la Londra, ale Consiliului Europei, precum şi ale Comisiei Badinter şi ale Comisiei de la Veneţia. Sprijinul activ şi ajutorul din partea comunităţii internaţionale vor fi considerate de cea de-a Treia Convenţie Voivodineană drept o contribuţie la stabilizarea pe termen lung a situaţiei din regiune şi din cauza aceasta ele sunt binevenite.

 

7. Participanţii la cea de-a Treia Convenţie Voivodineană îşi exprimă pregătirea fermă de a persista în în opţiunea lor, până la acceptarea lor în mod democratic şi realizarea lor deplină. Din cauza aceasta, ei obligă şi împuternicesc Comitetul de Iniţiativă de până în prezent al convocatorilor de a organiza cele mai eficiente forme de coordonare şi de acţionare comună cu scopul
promovării politice şi internaţionale a atitudinilor şi acţiunilor documentului final al Convenţiei şi de a stabili colaborarea cu toate forţele politice şi instituţiile din ţară şi din ţările din imediata vecinătate, precum şi din comunitatea internaţională care pot să urgenteze realizarea lor.

 

Novi Sad, 20 decembrie 2008.

* Desigur, şi Kosovo, încât ca entitate constitutivă, ar fi fost încadrat în componenţa statului comun şi complex cu unităţile federale Serbia şi Voivodina